Saggio sul tema : Veniamo da Roma dalla Dacia Traiana.

    Istoria reprezintă o temelie importantă în viaţa oricărui individ. Ea reprezintă o oglindă care reflectă trecutul naţiunilor. În opinia mea, cunoaşterea istoriei neamului nostru este necesară, întrucât conferă sentimentul siguranței noastre în timp şi spaţiu, al continuităţii fiinţei umane. De fapt, toate popoarele sunt legate strâns, indiferent de ce relații aveau pozitive sau negative.
    Prezentul e rezultatul trecutului. Istoria relațiilor daco-romane  este privită ca un ghid spre viitor, iar cu ajutorul conştiinţei formate pe axa timpului se descoperă valori precum adevărul şi dreptatea.
    Imperiul Roman a lăsat în urma sa o moștenire grandioasă asupra dezvoltării Europei în aspecte privind instituțiile, cultura, limbile, religia, arta, arhitectura și dreptul. Ulterior, moștenirea romană a influențat debutul Renașterii, arhitectură neoclasică, codul legislativ modern și formarea republicilor moderne precum Franța și Statele Unite ale Americii. Limba latină răspândită în teritoriile cucerite de romani, precum și creștinarea, a dus la crearea regatelor medievale și a statelor moderne de azi precum Franța, Spania, Italia, Portugalia și România. Adoptarea creștinismului a condus la formarea bisericii creștine care a dominat Europa pe durata evului mediu.
  Unul dintre cei mai de seamă împăraţi ai Imperiului Roman a fost Traianus Ulpius Marcus (53 - 117). În istoria poporului român, împăratul Traian şi-a cucerit un loc de cinste, iar urmele realizărilor sale se văd încă pe teritoriul României.
    Istoricul latin Dio Cassius (155 sau 164 - 229), îl descria pe Traian ca fiind un om cu totul deosebit, care s-a remarcat prin dreptatea şi bărbăţia sa, precum şi prin simplitatea moravurilor sale. “Avea un trup vânjos, începuse să domnească la vârsta de patruzeci şi doi de ani, şi înfrunta toate greutăţile cot la cot cu ceilalţi. Iar cu sufletul era la înălţime, deoarece nici nu se lăsa purtat de îndrăzneala tinereţii, dar nici împiedicat de bătrâneţe...
Un factor ce a adus la îmbunătățirea relațiilor daco-romane a fost procesul de romanizare. Romanizarea traco-geto-daci-lor a avut la bază un şir de premise favorabile, care au condiţionat în mare parte succesul acestui fenomen.

    Prima premisă o reprezenta originea comună, indo-europeană a traco-geto-dacilor şi a romanilor, fapt ce favoriza apropierea '"celor două popoare”. A doua premisă care favoriza romanizarea era includerea traco-geto-dacilor în sistemul relaţiilor de tip antic prin itermediul lumii greceşti, până la începutul expansiunii romane. A treia premisă care facilita procesul romanizării era gradul relativ înalt de dezvoltare a civilizaţiei traco-geto-dace, şi a patra premisa, care înlesnea romanizarea era gradul înalt de compatibilitate dintre civilizaţia traco-geto-dacă şi cea romană, fapt exprimat în domeniile culturii materiale şi spirituale, inclusiv în religie.

    Cel mai important factor al romanizării geto-dacilor din perioada de după anul 275 a fost religia creştină. Crestinismul a contribuit la sporirea increderii in valorile culturii romane, încrederii față de limba latina. A fost lichidata opozitia psihologica din calea romanizarii, care exista din momentul primelor contacte cu lumea romana. Ca urmare, procesul de romanizare a capatat un caracter mai accelerat si profund, devenind ireversibil.

Contactul teritoriului de la nord de Dunare cu Imperiul Roman a dus la romanizarea lui treptata , avand drept rezultat formarea poporului român si a limbii române.
“Un popor care nu-și respectă trecutul și datina creștină, un popor care își pierde credința, un popor care nu cultivă iubirea pentru moșii și strămoșii săi este un popor condamnat.” Marasel Ion Antonescu

IULIA SANDUL LICEUL TEORETIC STEFAN CEL MARE SI SFANT GRIGORIOPOL CLASA A X-ea 

La storia rappresenta un elemento fondamentale nella vita di ciascun individuo. Rappresenta lo specchio dello della vita della vita delle nazioni. Secondo la mia opinione la conoscenza della storia della nostra stirpe è necessaria perché ci conferisce un sentiment di sicurezza nello spazio e nel tempo e di continuità dell’essenza umana. In realtà tutti I popoli le sono strettamente legati indipendentemente dal fatto che abbiano avuto realzioni positive o negative. Il presente è il risultato del passato. La storia delle relazioni daco romane deve essere osservata con uno sguardo verso il futuro. Infatti con l’aiuto della coscienza formata in quei tempi si scoprono I valori come la verità e la giustizia. L’Impero romano ha lasciato infine un’eredità grandiose per lo sviluppo,  dell’Europa per quanto riguarda le istituzioni, la cultura, le lingua,le religione, l’architettura, il diritto. Ulteriormente l’eredità romana ha influenzato il debutto del Rinascimento, l’architettura neoclassica, il codice legislative moderno e la formazione delle repubbliche modern come la Francia e gli Stati Uniti d’America. La lingua latina diffusa nei territori conquistati dai romani insieme alla cristianizzazione ha prodotta la formazione dei regni medioevali e degli odierni Stati moderni come Francia, Spagna, Italia, Portogallo e Romania. L’adozione del cristianesimo ha condotto alla formazione delle chiese cristiane che dominarono l’Europa durante il medioevo. Uno dei più illustri imperatori dell’Impero Romano fu Marco Ulpio Traiano (53-117) . Nello storia dell’Impero romano Traiano ha conquistato un posto d’onore, infatti le sue trace si vedono ancora sul territorio romeno. Lo storico latino Dio Cassio (155 o 164-229) descrisse Traiano come un uomo del tutto speciale che si distinse per la giustizia e per la sua umanità , così comeper la semplicità dei suoi costumi. “ Aveva un corpo vigoroso, cominciò a comandare all’eta di quarantadue anni e affrontò tutte le difficoltà assieme agli altri. Infatti con lo spirito era in alto perché non si lasciava traspotare né dalla temerarietà della giovinezza  né si abbatteva a causa della vecchiaia. Un fattore che portò il miglioramento delle relazioni daco-romane fu il processo di romanizzazione. La romanizzazione dei geto-traco-daci ebbe delle  premesse favorevoli circostanza che condizionarono in gran parte il successo di questo fenomeno. La prima premessa è rappresentata dalla comune origine indoeuropea dei traco-geto-daci e dei romani che favorì l’avvicinamento tra “i due popoli”. La seconda premessa che favorì la romanizzazione era l’inclusione dei traco-geto-daci nel sistema di relazioni di tipo antico mediante la mediazione del mondo Greco fino all’inizio dell’espansione romana. La terza premessa che favorì il processo di romanizzazione era il grado relativamente alto di sviluppo e civiltà  e, la quarta premessa, che agevolo la romanizzazione era l’alto grado di compatibilità tra laciviltà traco-geto-dacica e quella romana, espressa nel campo spiritual, material, culturale, religion compresa.

Il più importante fattore della romanizzazione geto-dacica dopo l’anno 275 fu la religione cristiana. Il cristianesimo contribuì a sostenere la fede nei valori culturali romani e la fiducia nei confronti della Lingua Latina. Fu eliminate l’opposizione psicologica al percorso della romanizzazione, che esistette dal momnento dei primi contatti con il mondo romano. In seguito, il processo di romanizzazione ha preso un carattere più celere e profondo, diventando irreversibile. Il contatto tra il territorio del Nord Danubio e l’Impero Romano produsse una romanizzazione graduale, determinando il risultato di formare il popolo romeno e la lingua romena.

“ Un popolo che non rispetti il proprio passato e la tradizione Cristiana, un popolo che non coltiva l’amore per I padre e glia vi è un popolo condannato.” Maresallo Antonescu (1).

1) Ion Antonescu Generale e politico politico romeno (Piteşti 1882 - Bucarest 1946); nell'autunno del 1919 occupa Budapest domando la rivolta di Béla Kun; Capo di stato maggiore nel 1933, ministro della Guerra nel 1938, comandante della Bessarabia (1939), viene in quell'anno  confinasto nel monastero di Bistriţa per il sostegno alla "guardia di ferro". Ma nel 1940  costringe assieme al movimento legionario Carol II ad abdicare in favore del figlio Michele I (6 sett.) e assunse tutti i poteri con il titolo di conducător  creando lo Stato Nazionale Legionario con Goria Sima.  Entra in guerra a fianco dell’asse. Elimina la "guardia di ferro" dal governo (21 genn. 1941), ma rimane alleato con ll'Asse, Arrestato da re Michele dopo l'armistizio con l'URSS (23 ag. 1944), fu codannato a morte dal regime comunista. N.D.T.

 iulia Sandul Liceo Teoretico Stefano il grande e Santo classe Xa

trduzione prof. Danilo Zongoli